Cascada Niagara

Cascada Niagara este locul care aduna in fiecare an mai multi turisti decat toata populatia Romaniei la un loc. Nu este cea mai inalta cascada nici de departe (cascada Angel din Venezuela atinge 979 de metri) si nici cea mai bogata in debit (Guaira, intre Paraguay si Brazilia isi rezerva primul loc), insa in mod clar este cea mai cunoscuta la nivel modial; indiferent daca este mai mult multumita locatiei sau faptului ca e pur si simplu spectaculoasa, caderea de apa nord-americana e unul din locurile care merita vazute macar o data in viata.

Cu o inaltime de 51 de metri si o latime maxima de 790, Cascada Niagara este cea mai mare cadere de apa din America de Nord, aflandu-se la granita dintre statul New York si provincia Ontario din Canada. Este impartita disproportional intre cele doua tari de catre Insula Caprei, situata intre cele doua: Cascada Americana si Cascada Potcoavei (numita astfel datorita formei oarecum semi-circulare). De o parte si de alta a granitei naturale alcatuita de cascada se gasesc doua orase gemene numite la fel :“Niagara Falls”. Cascada este situata astfel pe harta incat este accesibila turistilor de pe ambele parti, orase mari precum Buffalo sau Toronto aflandu-se la cateva ore de condus.

Caderea de apa isi datoreaza existenta incheierii asa-numitei glaciatiuni Wisconsin, acum 10.000 de ani. Ghetarii erodasera destul de mult in jurul lor, iar odata topiti, toata apa s-a scurs in raul Niagara, care nu a mai incaput in matca. Acesta a continuat eroziunea si si-a continuat traseul indiferent de obstacole. Astfel, Cascada Niagara a luat nastere prin varsarea unor cantitati impresionante de apa dinspre Lacul Erie spre Lacul Ontario. Volumul ramane si astazi printre cele mai mari din lume, in jur de 110.000 de metri cubi se varsa in fiecare minut.

Desigur o astfel de putere nu avea sa ramana neexploatata, mai multe centrale operand in zona inca din 1895. Practic, mare parte din zona inconjuratoare este alimentata de energia imensa a caderii de apa de la Niagara. Desi mici canale si mori operau in zona de prin secolul XVIII, abia din acest moment se poate spune ca apa este exploatata intr-un mod eficient. Insa fascinatia legata de Cascada Niagara nu tine nici pe departe numai de energia sa. Cascada este cunsocuta de europeni inca din 1604, cand spectaculoasa cadere de apa a fost descrisa in jurnalul sau de exploratorul francez Samuel de Champlain. Desi el insusi nu a vazut cascada, oamenii sai i-au povestit cu entuziasm despre descoperirea facuta. De atunci, marturiile, desenele si fotografiile s-au succedat intr-un numar greu de cuantificat.

Si cu toate acestea, numele cascadei inca da batai de cap celor pasionati de toponimie. Numele ar putea veni fie de la denumirea data nativilor zonei, cunoscuti drept “Niagagarega”, fie de la numele unei localitati, “Ongniaahra”, care insemna “bucata de uscat taiata in doua”. Cert este ca originea numelui a fost imprumutata de la imprejurimi si adoptata probabil pentru exotism si de noii locuitori ai continentului. In secolul al XVIII-lea turismul in zona a explodat pur si simplu, ajungand la cifrele fabuloase din ziua de azi. Chiar si fratele lui Napoleon Bonaparte a venit sa viziteze cascada impreuna cu proaspata lui sotie. Activitatile umane, fie ele de agrement sau economice, au afectat partial locul, insa unele masuri de protectie au eliminat mare parte din pericol. Cascada Niagara se autodistruge insa cate putin in fiecare zi, tone de material fiind erodate de la ora la ora. Insa nu e niciun motiv de panica: urmasii nord-americanilor se vor bucura de priveliste inca 50.000 de ani pana cand raul va eroda pragul in totalitate. Pana atunci poate fi vazuta in toata splendoarea de pe “Podul Curcubeului”, construit special cu acest scop, sau de la o distanta sigura dintr-o barca. In cadrul unui fenomen rar, cascada ingheata in urma unor geruri teribile, iar greutatea oamenilor poate fi sustinuta fara probleme. In urma unui accident insa, aceasta activitate este in principiu interzisa.

Cascada a trezit insa in oameni mai mult decat dorinta de a vizita locatia, cateva dintre cele mai nebunesti acte fiind legate de caderea de apa. Astfel, incepand cu Sam Patch in 1829 tot mai multi oameni au incercat sa traverseze cascada intr-un butoi sau dispozitiv similar. Desi una dintre temerare le-a spus tuturor sa nu incerce ceea ce ea tocmai reusise, din cauza duritatii experientei, altii au urmat insa din pacate nu toti au si supravietuit. Alte acte de curaj sau nebunie, depinde cine e intrebat, au insemnat traversarea pe deasupra apei pe o franghie, cum a facut Jean Francois “Blondin” Gravelet in 1859. Din fericire, adevaratii profesionisti au ajuns cu totii in capatul celalalt, insa cu totii au avut nevoie de permisiunea autoritatilor pentru a se desfasura.

Cascada Niagara reprezinta si unul dintre principalele vedete naturale alese de cineasti sa apara in filmele lor. Un exemplu este filmul cu acelasi nume, in care a jucat Marilyn Monroe; insa multe altele au urmat. Mai bune sau mai proaste, nu prea conteaza cand parca totul devine mai putin important cu mareata cadere de apa auzindu-se pe fundal.