Ce mai inseamna frumusetea astazi?

-

Cand vine vorba despre frumusete, cu siguranta stii sa spui ce ti se pare tie frumos, ce admiri sau cum ai vrea sa sa fii. Dar, daca e sa ii dai o definitivie, lucrurile se complica. Pentru ca in acest an lucrurile nu mai stau deloc ca pe vremuri, cand pielea alba, corsetul stramt si zambetul inocent erau definitivia femeii cu vin-ncoa ‘. Astazi, frumusetea este un mix.

Nu te considera neaparat cea mai frumoasa din lume si nici nu ai nevoie de oglinda fermecata pentru a-ti confirma asta, desi ai o trezire vag orgolioasa atunci cand iti face cineva un compliment legat de felul in care arati. Recunoaste, nu te-ar deranja sa fii considerata frumoasa. De altfel, e greu de crezut ca ai sa gasesti pe cineva nemultumit de faptul ca este considerat aratos, indiferent de mediul din care provin. Doar ca frumusetea este un lucru atat de relativ, incat nu poti sa nu te intrebi pe ce calapoade ar trebui sa fii cladita pentru a face parte, cu mandrie (fie ea si disimulata), din tagma frumosilor.

Frumusetea umana: o recunosc negativ, dar nu o pot defini cu niciun chip

Cel mai la-ndemana mod in care ai putea defini frumusetea ar fi, desigur, conform dictionarului: „ calitatea de a fi atractiv fizic ori de a oferi placere vizuala “. Doar ca stii prea bine, la teorie nu ne intrece nimeni, doar practica ne omoara. Ce-i drept, este o tema atat de dezbatuta, incat incepand sa iti pui intrebari in legatura cu veridicitatea ei. Copilul pe care matusa il prinde de lucrari, spunandu-i cat de frumos este, respecta vreo norma estetica sau totul depinde de subiectivismul celor din jur? Fotomodele sunt sau nu frumoase? Dar actritele din anii ’50, sa spunem?

 „ Frumusetea este in ochii celui care privește “, spune cea mai cunoscută definitivă, pe care Margaret Wolfe Hungerford o folosind în cartea Molly Bawn, din 1878. In Renastere , frumusetea era gandita în legătură strânsă cu simetria: un nas coroiat pe o fata delicata , spre exemplu, nu te facea in niciun caz interesanta, ci te incadra automat in categoria uratelor. Ea era „un fel de concordie, armonie secreta rezultate din compozitia si combinatia membrelor, din proportia si din adaptarea lor la scop“, credea Agnolo Firenzola in 1540. Mult mai tarziu, Pablo Picasso spunea: „ Frumusetea? Pentru mine, acesta este un fara fara sens, pentru ca nu stiu de unde ii provin acest lucru si unde duce el “. Audrey Hepburn, un adevarat „beauty icon“, credea ca „frumusetea unei femei nu tine de chipul ei, ci de suflet. Este modul in care isi transpune pasiunea. Frumusetea unei femei creste odata cu anii “.

Am putea strange o colectie impresionanta de citate tematice, dar, pana la urma, din orice perioada le-am culege, ele se unesc in acelasi punct: frumusetea tine (si) de atractivitate. Iar pentru cea de-a doua exista chiar si o lista de criterii pe care, spun specialistii (si nu doar cei britanici), ar trebui sa le bifezi: aspect fizic (corp, fata, trasaturi), aspectul artistic (haine, make- up, parfum, par), impresie personala (aura, aspect general), performance (voce, atitudine, personalitate, sarm, carisma), aptitudini relationale (comunicare) si aptitudini sociale (de prietenie).Atat de multe, incat ai impresia ca esti jurizata la o competitie de gimnastica artistica sau patinaj. Si totusi, exista oameni care le strang impreuna pe toate. Da, tot ei, frumosii. Asa ca, data viitoare cand cineva iti spune ca un „chip de lut“ este frumos, nu o lua de buna, ci trece-i personalitatea prin filtrul de mai sus.

Totusi, de ce este atat de important sa fim frumoase?

Chiar daca ai fi tentata sa crezi ca frumusetea este doar o obsesie a poetilor sau a femeii care vor sa foloseasca farduri in exces si nu gasesc pretextul potrivit, lucrurile sunt mult mai complicate. Concluzia psihologilor, sociologilor și antropologilor laolalta? Frumusetea este cu mult mai importanta decat ai putea crede. Desi esti sceptica si tentata mai degraba sa te intrebi ce poate sa iti procure frumusetea, pe langa zambete si admiratori la poarta, tine-te bine. Nu ai fi spus ca ochii tai albastri pot face minuni mai mari decat mintea ta brici, dar se pare ca uneori asa stau lucrurile.  

Un studiu realizat de Universitatea din Chicago sustine ca frumusetea isi traseaza avantajele inca din scoala , unde copiii mai atractivi decat ceilalti au sanse sa ia note mai bune. Asta pentru ca aspect fizic este uzor de corelat cu succes si cu aptitudini bune de comunicare. Un alt grup de cercetatori, nu stim daca frumos sau nu, de la Universitatea McGill, a demonstrat cum salariul poate creste direct proportional cu frumusetea.

Si atunci revii la intrebare: ce mai inseamna frumusetea astazi? Picioare interminabile, fine, zvelte si bronzate, ochi migdalati, buze moi si talie pe care barbatii o pot cuprinde cu palmele? Dimensiuni 90-60-90 si poze pe catwalk? Privire trista, dar lasciva, si plete in vant? Posterior bombat ca o minge si sani voiosi, gata sa sara din sutien? Daca ti se parea ca acestea sunt stereotipuri actuale si ca numai in ultimii ani au definit frumusetea femeilor, ai fi surprinsa sa afli ca si in alte perioade, cand nu exista Photoshop si nici prezentari de moda, etaloanele erau asemanatoare.

In Roma Antica, povestea Terentiu in Eunucul, femeile grasute aflate in prag de marita treceau imediat la ceea ce noi am numi acum dieta.Nu faceau jogging in jurul cetatiilor, insa mancarea li se imputina drastic. Nu acelasi lucru se intampla cu doamnele din perioada baroca, cea in care cateva kilograme in plus erau chiar binevenite. Mai ales daca insoteau o figura blajina, cu ten de portelan si par deschis la culoare. Pe femeile plinute, insa extrem de apreciate, le mai stii si din picturilerenascentiste sau din povestile despre doamnele burgheze din Parisul anilor 1870, care aveau umeri semeti si maini groase, dar care se aranjau extrem de mult. Ulterior, moda a subtiat formele feminine. Treptat, au inceput sa fie recunoscute ca frumoase figurile palide, triste – intr-o perioada era considerat un aspect interesant, artistic si, mai ales, foarte dezirabil.

Din fericire pentru toata lumea, odata cu emanciparea femeii, doamnele si-au dat seama ca pot sa isi dea jos corsetul care le sufocase pana atunci, sa isi tunda parul si sa faca sport pentru a fi mai zvelte. Si lucrurile au tot evoluat, pana sa ajuns la moda anilor ’80, cand Material Girl fura toti ochii, a aparut mania aerobicului si a fardurilor purtate in exces. In anii ’90 era la mare cautare „heroin chic“ , care nu era o doza mai dichisita de droguri, ci un stil de care stii datorita lui Kate Moss. Au urmat, firesc, „sport chic“ , in 2000, iar astazi exista, din fericire, un mix intre multe elemente de pana acum.

Doar ca luptele in domeniul frumusetii au atins uneori limite ale absurdului. Un exemplu perfect ar fi in acest caz papusa Barbie, la care aproape salivai de placere in vremurile cand era o achizitie atat de rara. In ultima vreme, papusa Barbie a fost un simbol al perceptiei gresite despre ceea ce inseamna frumusete.

Cum ea a incaput pe mainile fetitelor de pretutindeni, care s-au identificat, in jocurile lor, cu miniatura din plastic, a inceput sa fie mai periculoasa decat Chucky cea criminala. Exista numeroase cazuri in care fetitele au refuzat sa mai manance, nu pentru ca nu le-ar fi placut legumele din supa, ci pentru ca ar fi auzit ca sunt frumoase numai daca sunt slabe, iar asta se intampla daca te infometezi. O varsta prea mica la care sa afli ca frumusetea cere sacrificii. Dupa indelungi dezbateri despre cat de defect este, de fapt, Barbie, care nici macar nu respecta regulile de simetrie ale corpului uman, au aparut diverse alternative mai adaptate la realitate. Si odiseea miniaturii de plastic nu sa incheiat inca. Anul acesta, Nicholay Lamm a ingrasat-o pe Barbie si asa a rezultat Lammily,

Proiectul are si un slogan, Average is beautiful si ia fost alipita o campanie de crowdfunding, pentru a strange banii necesare materializarii papusii. Pana la finalul campaniei, se comanda 19.000 de papusi, iar succesul a smuls si reactii din partea unuia dintre parintii Barbie, Robert Rambeau, care a spus ca unicul motiv pentru care papusa lor arata asa era pentru ca ii puteau fi schimbate mai multe usor .

*

Aparent, in cazul papusilor Barbie ne-am lamurit de ce trebuie sa fie atat de slaba. Inca mai incercam sa ne dumirim de ce aceste principii ar trebui sa fie aplicate si in cazul femeilor. Si nu suntem singurii. Astazi, se poarta un mare razboi impotriva masurilor 0. Adica masura multora dintre fotomodelele de pe catwalk, care defileaza, dupa cum crede majoritatea, cu stindardul frumusetii in varf de bat, mai ceva precum solul venit in vizita la Baiazid. Ele sunt slabe, inalte si par a nu se ingrasa vreodata – asta pentru ca nici n-ar lipsi vreodata cum si ce mancam noi de obicei. „Grupul fotomodelelor care beau apa plata cu lamaie“ a intrat in vocabularul multora si a definit o categorie de femei atipice, care n-ar avea nicio treaba cu restul suratelor, domnisoare care mananca uneori tochitura si, din cand in cand, se infrupta cu Tiramisu.

Masura 0, spre minus infinit?

În 2006, modelul Luisel Ramos a murit de anorexie. La scurt timp, Madrid Fashion Week a interzis aparitia pe catwalk a modelelor care aveau masura 0. Ulterior, si Milan Fashion Week a procedat la fel, modelele cu indice corporal 18 sau mai putin fiind nevoite sa stea pe tusa. Case de moda precum Prada, Versace sau Armani au luat masuri si au scos si ele din show-urile lor modelele prea slabe, apoi reglementarile s-au extins pana ce British Fashion Council a propus ca in lumea modei sa exista un ghid clar despre masurile si starea de sanatate a fotomodelelor, astfel incat sa nu mai fie pusa in pericol viata niciuneia. In 2010, Victoria Beckham, pe care multi au judecat-o ca fiind mult prea slaba (are masura 2), a scos 12 modele din prezentarea ce urma sa aiba loc la New York Fashion Week, pentru ca erau prea „skinny“. Momentan,

Ovidiu Buta, fashion director GQ Romania si organizator al mai multor prezentari de moda, ne explica motivul destul de practic si usor de intele pentru care fotomodelele sunt slabe: la prezentarile de moda, ele trebuie sa „fuga“ dintr-o rochie in alta foarte rapid, iar asta nu ar fi posibil dacă nu ar exista o masură oarecum standardizat pentru toate, pentru că ar necesita modificări și ajustări pe moment, ceea ce devine o munca laborioasă in agitatia show-ului. El crede ca dorinta femeilor de a fi cat mai slabe este doar un fals nou ideal. El sa insinuat, mai mult sau mai putin discret, in multe alte perioade ale istoriei, nu numai in ultimii ani.

De ce nu se schimba etalonul de frumusete? Femeile vizeaza sa fie zvelte, suple, sa aiba un corp pe care sa il etaleze fara rusine “, iar acest ideal este prezent in mintea lor, pentru ca asta isi doresc barbatii ”, spune Ovidiu. Dacă femeie ar vrea sa schimbe masura 0 din moda, ar trebui sa inceapa prin a schimba mentalitatea barbatului de langa ele “.

Doar ca nu doar show-urile de moda sunt cele care influenteaza radical perceptia despre feminitate si frumusese, ci si publicitate, din cauza careia s-au transformat in idoli numeroase modele trecute prin Photoshop. Din fericire, aceste reguli incep sa se aplice din ce in ce mai putin. „Intram intr-o perioadă în care se pune accent pe natural și pe proporții“, spune Ovidiu Buta. Pana la urma, ne intoarcem la proportiile atat de populare in Renastere. Numarul de Aur isi spune cuvantul, iar el se formeaza, astazi, tot din jocul cu proportiile, iar hainele devin cele mai utile jucatori. „Nu există oameni grasi sau slabi, ci oameni bine sau prost imbracati”, spune Ovidiu. Si nu putem sa nu ne bucuram cand stim ca, ascunzand cu ajutorul hainelor si cu ceva pricepere micile defecte,

Moda, publicitate si frumusete, un triunghi amoros

Si, daca iti imaginezi moda, publicitatea si frumusetea ca pe niste personaje, ar trebui sa le vezi intr-o gasca foarte stransa, in care toate acestea isi influenteaza imaginea si actiunile unei alteia. Perversa combinatie, trebuie sa recunoasteti. Despre modul in care fotografia le influenteaza pe femei in perceptiile lor despre frumusete l-am intrebat si pe Cristian Crisbasan, unul dintre fotografii romani care a ilustrat trupul feminin in fotografii originale si curajoase.

Fotografia de fashion si cea comerciala au influentat foarte mult in rau imaginea de sine a oamenilor si in special a femeilor. Au generat numai idei false, perceptii alterate, deviatii, chiar cazuri patologice. Tipurile astea de fotografie nu fac decat sa vanda o marfa prin diverse tipuri de manipulare si astfel pun o enorma presiune, gratuita si nejustificata, mai ales asupra tinerelor femei si a adolescentelor. Trupul femeii, prin judecare in raport cu niste etaloane cu pretentii de exclusivitate, a devenit ceva ce este din start in neregula, ceva ce trebuie mereu corect, ajustat, imbunatatit, deformat prin indesare in niste sabloane. Un fel de Pat al lui Procust. Si asta este foarte rau, pentru ca induce un fel de arianism la frumusetii, un fel de ierarhizare stupida pe criterii estetice unice. Este un fel de nazism al frumusetii“, Spune el.

Desigur, credinta oarba in toate modelele de frumusete din jurul nostru devine la fel de periculoasa precum „crede si nu cerceta”, folosit in orice context. Cristian Crisbasan explica mai multe despre asta: „Daca nu arati ca in reviste, nu esti OK, esti rasa inferioara. O tampenie, o monstruozitate. Nu exista oamenii urati sau nefotogenici, exista numai minciuni si fotografii prosti sau mediocri. Sau fotografi buni, dar care mint pentru bani. Un fotograf bun si onest stie ca toti oamenii sunt frumosi, dar nu in sensul falsi frumuseti din reviste si prin raportare la niste canoane de frumusete prestabilite. Si frumusetea asta e falsa nu pentru ca nu ar trebui sa exista femei care sa isi asume onest si in deplina cunostinta de cauza acest look glam si acest life-style (daca asta sunt ele cu adevarat!), Ci pentru ca se vrea criteriu si etalon unic,

„Sutele de milioane de oameni care se presupune ca trebuie sa cumpere marfurile promovate de reviste (convinsi de fotografii fashion) nu vor arata niciodata ca modelele din reviste si nici nu trebuie – ar fi un cosmar. Nu le putem conditiona self-esteem-ul de niste criterii estetice profesionale ale meseriei de model de moda sau de ceea ce au in cap designerii si stilistii, de aceasta fictiune de imagine comerciala. De aceea imi place enorm Scott Schuman, de la Sartorialist. Cred ca este singurul care face face fotografie de real people, real fashion in mod onest si autentic. Moda reala este aia pe care o poarta sute de milioane de oameni, zi de zi, in viata lor, nu ceea ce se vede in reviste, revista sau pe podiumurile de prezentare. Scott Schuman ne-a aratat ca oamenii simpli pot fi mai creativi decât cei mai mari designeri. ”

Sunt prea slaba! Sunt prea grasa, dar niciodata prea buna

Nemultumirea vesnica a femeilor este recunoscuta. Daca suntem blonde, tare ne-ar placea sa fim brunete, daca avem parul intins, pletele carliontate ar deveni dorinta noastra de capatai, daca sunt minionate, zau ca ne vizam in secret lungane cu picioare interminabile. Daca o femeie se considera foarte frumoasa si face din asta o auto-promovare asidua, multi spun ca ar fi narcisista. Daca i se pare ca niciodata nu arata cum ar trebui, lumea ii spune ca e frustrata. Morala pare a fi o singura: frumusetea cauzeaza boli.

„Noi, femeie, folosim un limbaj exagerat cand vorbim despre zestrea noastra genetica. Sunt prea slaba! Sunt prea grasa, dar niciodata prea buna. De ce nu ne simtim destul de bune așa cum suntem? Pentru ca industria moda nu ofera prea des modele false de frumusete. Femeia Barbie pe mine nu ma inspira, dar este adevarat ca atractivitatea este bine remunerata in societatea si cultura noastra. Femeia machiata la locul de munca este considerata mai sanatoasa, mai productiva si mai prospera decat femeia naturala “, explica psihologul Andreea Papp.

„Asta ne spun studiile si de aici tragem concluzia ca femeia care arata bine se si simte bine! O afirmatie de bun simt, dar sa nu o ridicam la rang de valoare absoluta si sa consideram ca fericirea noastra ar trebui sa depind in intregime de felul in care aratam. Mai avem și alte calități “. Si, daca tot vorbeam despre bolile cauzate de frumusete, atunci este cazul sa te gandesti mai serios la ele, nu doar ca la o metafora, pentru ca acestea chiar exista: „Daca spoiala este singura ta arma psihologica, vei avea caderi emotionale lunare care te vor trimite in cabinetele de terapie sa te tratezi de anxietate, depresie si tulburari alimentare (anorexie si bulimie) ”, explica psihologul Andreea Papp.

Cautarile neincetate dupa frumusete implica, de obicei, mai mult decat drumuri la coafor si dezbracarea portofelului de bani, pentru diferite haine si accesorii la moda. Ele se transforma intr-o preocupare continua pentru ca, da, se crede ca modul in care aratam poate confirma cine si ce sunt. Astazi, aspectul placut, preocuparea pentru forma, sanatatea corpului ne fac sa avem o altfel de relatie cu noi insine. In realitate, insa, nu avem cu toti corpuri netede si pure asa cum sunt ele prezentate in reviste sau spoturi publice, putem spune ca asemanarile sunt chiar rare. Aceasta este una dintre explicații preocupare zilelor noastre fata de practicile care pun in evidenta corpul (jogging, fitness, body-building etc.), succesul chirurgiei estetice sau reparatorii, al curelor de slabire și al dezvoltatorilor deosebite a industriei cosmetice . ”, Spune Alexandra Ghita , sociolog.

Asa ca industria chirurgiei estetice, desi are o istorie de putin peste 100 de ani (exista pareri conform carora prima operatie de marire a sanilor sa intamplat in 1885), devine un scop si motiv de spart pusculita pentru multe femei. Pentru ca ea rezolva ce nu a dat sau a stricat pe parcurs natura. „Cele mai frecvente intervenții care au fost solicitate în ultimii doi ani sunt intervenție la nivel mamar, rinoplastia și liposcultpura corporală cu laser, ceea ce inseamna ca femeie devin din ce in ce mai atenta detaliile de frumusete ce definesc femininitatea, nu doar la o operatie de schimbare de look “, spune medicul estetician Kasem.

Cu cine isi doresc femeile sa semene? Printre exemplele cel mai des pomenite in cabinet nu sunt nici Cleopatra, nici Monalisa si nici Audrey Hepburn. Modelele femeilor sunt, cel mai des, personajele actuale, pe care le ele vad la TV, in reviste sau pe Internet. La cabinetul doctorului Kasem, majoritatea le dau ca exemplu pe Nicoleta Luciu, pe Bianca Dragusanu, pe Antonia sau pe Kim Kardashian . Si, asa cum canoanele frumusetii se schimba, revin si apoi se schimba din nou, si in remodelarea corporala exista cateva tendinte, care reflecta parerile femeii moderne despre ceea ce inseamna atractivitatea ei. Tendinta este acum de a scoate in evidenta formele, curburile de feminitate, ceea ce da o nota de schimbare de conceptie. Pana acum, tendinta era doar de slabire si spre forme discrete. Acum, majoritatea vrea forme cat mai atragatoare și evidente, nu ca volum, ci ca armonie și curburi corporale ”, spune medicul Kasem.

Realitatea nu este deloc vesela. Idealurile de frumusete sunt intr-o permanenta schimbare si totul depinde de perioada in care iti traiesti bucata aceea de viata in care trebuie sa fii frumoasa. Trebuie, pentru ca vrei sa ai succes, trebuie, pentru ca vrei sa roiasca barbatii in jurul tau, trebuie pentru ca viata aceasta mai frumoasa cand esti inconjurat de oameni frumosi si tu poti fi unul dintre ei. Doar ca, pana la urma, un lucru este perfect adevarat: frumusetea fizica este trecatoare, iar tu esti o femeie atat de frumoasa in totalitate, incat nu merita sa te cramponezi doar de infatisare. Esti frumoasa pentru ca stii sa traiesti frumos.

Share this article

Recent posts

Popular categories

Recent comments