Cine si de ce ajunge sa iubeasca persoane de acelasi sex?

Cine si de ce ajunge sa iubeasca persoane de acelasi sex? Ce anume te face sa fii atras emotional si sexual fata de cei de acelasi sex ca si tine? Ce face o persoana sa fie homosexual sau lesbiana? Este chiar si in ziua de astazi un subiect sensibil si dezbatut. Mult timp, homosexualii si lesbienele au fost priviti ca fiind anomalii ale naturii, persoane bolnave fizic si psihic si inca si azi persista uneori ideea ca persoanele cu o orientare homosexuala, barbati si femei, sunt pacatoase, vicioase, perverse, anormale…

Cand discutam despre cine si de ce ajunge sa iubeasca persoane de acelasi sex, este foarte important sa stim trei realitati; in primul rand, nu exista un anumit tip de individ, de persoana care este mai susceptibila de a fi homosexual sau lesbiana! Nu exista anumite trasaturi sau anumite deficiente, lipse sau tare care sa cauzeze orientarea sexuala. Un homosexual sau o lesbiana nu va fi semnificativ diferit de orice alt om si fiecare om este in felul sau diferit: poate avea orice varsta, orice nivel de educatie, orice tip de personalitate, poate fi oricine. In al doilea rand, o persoana nu devine brusc homosexual sau lesbiana! El sau ea se naste astfel – desi uneori poate sa isi constientizeze orientarea sexuala doar la un moment dat sau chiar niciodata (insa a fost astfel mereu). Si in al treilea rand, homosexualii si lesbienele nu simt doar o atractie sexuala fata de cei de acelasi sex: ei sunt atrasi afectiv, emotional, iubesc in adevaratul sens al cuvantului (la fel cum iubeste un heterosexual) si isi doresc relatii de cuplu la fel ca oricine altcineva (oricat insista unele pesoane ca homosexualii ar fi promiscui si perversi)! Nimeni nu spune sa placi un homosexual, insa a-l tolera este o atitudine social necesara…

Cine si de ce ajunge sa iubeasca persoane de acelasi sex – cum apare orientarea homosexuala si terapiile corective esuate

Au existat si inca exista mai multe teorii care incearca sa explice de ce se naste cineva homosexual sau lesbiana, de ce este atras emotional si fizic de persoane de acelasi sex. Din fericire, astazi s-a renuntat la teoriile care blamau homosexualitatea si condamnau aceste persoane. In trecut, se credea ca sunt bolnavi – atat fizic, cat si psihic. Se considera ca sufera de tulburari psihice si ca nu sunt oameni normali, neputand trai normal. S-a considerat chiar ca pot fi periculosi si ca pot „contamina” pe altii cu boala lor – pana acolo s-a ajuns! Homosexualii si lesbienele au fost de multe ori tinta unor „vanatori”, au fost condamnati si internati in aziluri de bolnavi psihic, in care erau expusi unor tratamente brutale (asa-zise terapii corective prin soc electric, terapii prin izolare, terapii prin inocularea repulsiei fata de sexualitatea lor etc.).

Nici un tip de terapie – inclusiv cele moderne precum psihanaliza, hipnoza sau consilierea spirituala – nu a functionat cu succes; cel mult, homosexualii si lesbienele isi reprimau si ascundeau orientarea sexuala, caci aceasta era singura lor sansa de a fi considerati normali si vindecati. De abia in ultima vreme s-a ajuns la adevar: homosexualitatea nu se poate vindeca – caci nu este o boala fizica sau psihica! Din 1973, Asociatia Psihiatrica Americana a exclus homosexualitatea din catalogul tulburarilor psihice – s-a recunoscut ca un om cu orientare homosexuala NU este bolnav, nici nu sufera de deficiente mentale. Inca exista anumite persoane ce insista pe terapia de schimbare a orientarii – spunand ca poti dezvata persoana de orientarea sa sexuala; insa atat insuccesul terapiei, cat si realitatea ca aceasta terapie impune persoanei sa fie ceea ce nu este, o forteaza, o manipuleaza, ajungand ca persoana sa isi reprime orientarea (ceea ce duce la frustrare), au dus la scaderea popularitatii acestor terapii. Terapiile schimbau comportamentul persoanei, care renunta la relatii homosexuale din presiune, dar nu puteau schimba cu adevarat si identitatea persoanei si nu puteau anihila atractia spre persoane de acelasi sex (anihilau doar comportamentul). In sfarsit: lumea a invatat sa lase fiecare persoana sa fie ceea ce este (lumea ca societate moderna – ca individ, inca exista foarte multi ce blameaza homosexualitatea).

Cine si de ce ajunge sa iubeasca persoane de acelasi sex – teorii biologice

Astazi, homosexualitatea si lesbianismul sunt explicate ca prin combinarea a doi factori: factori hormonali si genetici si factori psiho-sociali (experiente timpurii), dintre care cel biologic isi are rolul esential. Cercetatorii au gasit o legatura intre homosexualitate si anumite accidente cromozomiale – s-a considerat astfel ca orientarea sexuala este genetica. Altii au facut o legatura cu anumite dezechilibre hormonale care cauzeaza trasaturi fizice si psihice ale sexului opus. Se pare ca atat unele dezechilibre hormonale (inca din perioada prenatala, in-utero), cat si genetica (s-a anuntat chiar descoperirea unei „gene a homosexualitatii” specifice) au legatura cu orientarea homosexuala. Studii recente spun chiar ca au dovedit ca orientarea homosexuala se transmite intr-un mod specific: si anume de la mama la fiu si de la tata la fiica. Individul este insa fiziologic si psihologic normal (singurele diferente fata de heterosexuali pot fi trasaturi fizice si psihice mai masculine la femei si mai feminine la barbati – datorita hormonilor si frustrarea de a duce o viata ascunsa, care poate duce la tulburari emotionale precum depresia sau agresivitatea – fara insa ca persoana sa fie bolnava).

Cine si de ce ajunge sa iubeasca persoane de acelasi sex – teorii psiho-sociale.

Oricat de autentice sunt explicatiile biologice (genetice si hormonale), orientarea homosexuala tine si de constientizarea si atitudinea luata fata de aceasta. Exista persoane care isi resping atractia fata de cei de acelasi sex, o ascund fata de ei insisi si duc o viata avand relatii heterosexuale. Avand in vedere numarul de homosexuali si lesbiene care isi recunosc orientarea lor in societatile care ii accepta fata de numarul lor in societatile unde sunt blamati, este sigur ca persoane ce se ascund fata de altii si fata de ei insisi, care isi reprima din start orice gand, orice idee homosexuala, sunt chiar multe.

La urma urmei, psihologii si psihiatrii ne spun ca orice persoana are tendinte homosexuale si va simti un tip de atractie fata de o persoana de acelasi sex. Si orice persoana poseda caracteristici ale sexului opus (care sunt mai multe la homosexuali si la lesbiene datorita hormonilor). Se considera ca orientarea homosexuala constientizata si acceptata depinde, in afara de factorii biologici, de experientele timpurii ale persoanei. Psiho-social, factori care ar influenta orientarea sexuala ar fi: relatiile familiale si comportamentul parintilor – lipsa de afectiune parentala sau o relatie prea stransa mama-fiu, tata-fiica; invatarea rolurilor sexuale – cand fetitele nu invata sau refuza sa se poarte si sa se imbrace ca fetite si baietii ca baieti; absenta modelului masculin la baieti si a modelului feminin la fetite (desi se exagereaza acesti factori); o legatura foarte stransa in copilarie si adolescenta cu o persoana de acelasi sex, combinata cu lipsa altor legaturi emotionale; dificultatea relationarii cu sexul opus – din lipsa de incredere in sine, anxietate si lipsa atractiei; contact cu ideea si chiar cu comportamente homosexuale si prima experienta homosexuala.