Incertitudinea este legata de nevoia pe care o avem de a sti ce urmeaza sa se intample, astfel incat sa o putem anticipa, sa o putem controla si sa nu ne ia pe nepregatite. Incertitudinea este inteleasa ca o motivatie umana. Concret, cea care ne incurajeaza, de exemplu, sa confirmam ca ceea ce gandim sau ceea ce ne dicteaza simturile este adevarat.
Desi variaza in functie de grad si zona in care apare, pentru unii oameni incertitudinea este de nesuportat. Aici capata caracterul sau motivant. Persoana care o „sufera” trebuie sa actioneze pentru a o reduce, cel putin pana ajunge la cote acceptabile.
Exista oameni care tolereaza incertitudinea mai bine decat altii. Oamenii care se afla intr-o situatie de mare incertitudine dedica o multime de resurse cognitive pentru a o rezolva si mai mult daca toleranta lor este scazuta. Este posibil ca doua persoane sa fi mers la un interviu de angajare cu aceleasi nevoi. Cu toate acestea, daca unul dintre ei are o toleranta scazuta la incertitudine, este mai probabil sa incerce sa obtina rezultatul cat mai curand posibil. Astfel, de exemplu, nu va astepta ca firma sa o contacteze: ea va fi cea care va face acest lucru.
Pe de alta parte, incertitudinea poate aparea si atunci cand intalnim o persoana: nu stim cum este ea si acest lucru ne poate starni intr-o oarecare masura. Deoarece resursele noastre cognitive sunt limitate, comenzile rapide cognitive si euristicile sunt un instrument bun pentru a le reduce rapid . Aceste modalitati de reducere a incertitudinii sunt eficiente, dar au si consecinte negative. De exemplu, stereotipurile asupra oamenilor sau aparitia unor prejudecati care apar atunci cand ne comparam cu alte persoane sau grupuri.
Incertitudinea declanseaza
Unele dintre cauzele care genereaza aceasta incertitudine sunt enumerate mai jos. Poate te simti identificat in unele dintre ele!
- O sursa de incertitudine este contradictia dintre asteptari si semnalele furnizate de realitate. Sa ne imaginam ca am mai facut interviul despre care vorbeam si a iesit foarte bine, asa ca plecam cu gandul ca postul este al nostru. Cu toate acestea, trec zile si nu ne suna, un indicator comun ca postul nu va apartine intervievatului. Astfel, daca punem cap la cap siguranta cu care am plecat si semnalul contradictoriu, este obisnuit ca acest sentiment de incertitudine sa creasca.
- O alta sursa de incertitudine provine din confruntarea comportamentului cu valorile. Cand desfasuram comportamente cu care nu suntem de acord, ne creste incertitudinea. Revenind la exemplul interviului de angajare, daca de necesitate mergem la un interviu in care jobul oferit nu corespunde convingerilor pe care le avem, ne va creste si incertitudinea. Un caz de acest tip care se reflecta foarte bine in cinematograf este atunci cand un avocat care apara mediul incepe sa lucreze pentru o firma care dauneaza mediului. Aceste comportamente pot crea stari de incertitudine anxioasa, precum si disonanta cognitiva.
- Nedreptatea sociala apare si ca un element care produce un anumit grad de incertitudine. Nedreptatile pe care le traim in fiecare zi si pe care le vedem pe altii sufera pot genera incertitudine daca nu suntem capabili sa le rezolvam. Lipsa de control asupra acestor nedreptati ne face sa ne indoim de capacitatea noastra de a prezice viitorul. In fata acestei situatii, apare de obicei o anumita atractie pentru ideologiile si grupurile extreme care promit sa puna capat acestor nedreptati.
Incertitudine din psihologia sociala
Incertitudinea, din psihologia sociala, este inteleasa in moduri diferite. Unul dintre ei o explica ca o nevoie de inchidere cognitiva. Aceasta nevoie de inchidere (cognitiva) poate fi definita ca dorinta de a oferi un raspuns rapid la o intrebare sau o problema care are un continut confuz si ambiguu. In acest fel, daca inchiderea cognitiva nu are loc, intram intr-o stare de anxietate pana cand nu primim niciun raspuns.
Teoria nevoii de inchidere se bazeaza pe o analiza epistemica (ansamblu de cunostinte care conditioneaza modalitatile de intelegere si interpretare a lumii). Aceasta analiza postuleaza ca motivatia inchiderii sau a incertitudinii indeplineste functia esentiala de a opri cautarea neincetata a informatiei . Odata ce obtinem informatiile dorite, de obicei ne bucuram de liniste sufleteasca. Atat resursele energetice mentale, cat si cele fizice sunt reduse si nu mai suntem victimele sentimentului neincetat si inconfortabil de incertitudine.
Astfel, atunci cand simtim incertitudine, incercam sa gasim informatii pe care le consideram adevarate pentru a o reduce. Cand o gasim, acea informatie care a redus incertitudinea devine cunostinte indispensabile pentru viata de zi cu zi. Nevoia de inchidere cognitiva urmareste cristalizarea si simplificarea cunoasterii de sine . Aceasta cautare a informatiilor care genereaza cunostinte face sa apara diferente intre oameni, in functie de informatiile pe care fiecare le selecteaza.
Daca eu, pentru a reduce incertitudinea cauzata de asteptarea rezultatelor interviului de angajare, accept ideea ca nu ma vor prinde si o alta persoana accepta ideea ca e foarte lenta in a decide pe cine sa accepte, vom au idei foarte diferite si simpliste despre modul in care functioneaza acea companie. Asteptarile noastre, pe masura ce zilele trec fara sa cunoastem rezultatul, vor diferi.
Rolul asteptarilor noastre si nevoia de inchidere
Acele cunostinte pe care ni le formam despre functionarea companiei pot varia si ele. Chiar si persoanele cu o mare nevoie de inchidere pot, in anumite circumstante, sa fie (temporar) deschise la minte in timp ce cauta inchiderea cognitiva. In acest caz, asteptarile noastre cu privire la ceea ce se poate intampla ne vor ajuta sa ne reajustam gandurile fata de ceea ce se poate intampla.
Daca mai tarziu mergem la o alta companie pentru a face un interviu, probabil ca le vom spune managerilor ca ne grabim sa cunoastem decizia. Daca se intampla din nou acelasi lucru, iar ei dureaza mult sa raspunda, vom avea din nou incertitudine si, din nou, vom incerca sa o reducem.
Cu aceasta ocazie, interpretarea noastra ca nu ne vor angaja nu ne ajuta pentru ca ar fi trebuit sa ne informeze deja. Nevoia de inchidere ne va face sa intram intr-o stare de „urgenta” si sa cautam cat mai repede o alta interpretare plauzibila. De exemplu, ca firma ne-a acceptat si am trecut de faza interviului.
Odata ce inchiderea cognitiva este atinsa, persoanele cu o mare nevoie de inchidere tind sa-si „permaneze” judecatile si sa devina impermeabile la informatii noi . Noua idee despre comportamentul companiei este mai puternica decat prima si nu o vom schimba pana cand noi informatii nu o contrazic, precum confirmarea ca nu am fost acceptati.
Ce se intampla cand nevoia de inchidere este mare?
Nevoia de inchidere cognitiva, odata trezita, poate afecta o gama larga de fenomene de grup. Functia nevoii de inchidere este de a crea o realitate comuna coerenta cu un grup. Daca cunostintele pe care ni le aduce grupul nostru nu ne reduce nevoia, vom gasi un alt grup care o face.
Cei care au nevoie de inchidere cognitiva sunt, de asemenea, mai preocupati sa reduca rapid incertitudinea decat sa o faca corect. Cei cu o mare nevoie de inchidere formeaza amprente mai rapid si cu dovezi mai limitate. Ei tind sa-si bazeze judecatile pe stereotipuri comune si prezinta partiniri, cum ar fi eroarea fundamentala de atribuire. De asemenea, ei cauta mai putine alternative atunci cand vine vorba de rezolvarea problemelor. Sunt mai putin empatici cu cei care gandesc diferit si nu reusesc sa-si adapteze limbajul atunci cand trebuie sa-si explice gandurile altor oameni.
Cei cu o mare nevoie de inchidere depasesc incertitudinea acceptand primele informatii pe care le primesc pentru a trage concluzii. Mai tarziu, ei accepta fara indoiala aceasta concluzie. Acesti oameni cauta un context social ordonat, previzibil si familiar .
Credintele si normele sociale impartasite de membrii unui grup ofera certitudine despre cum este lumea, ce ar trebui facut in diverse situatii, cine sunt acestia si de ce sunt importanti. Prin urmare, grupurile ofera contextele cautate de aceste persoane pe langa faptul ca sunt cea mai mare sursa de certitudine si cunoastere pentru ei.
Ne deschidem la posibilitati
Asteptarea nu este unul dintre punctele noastre forte. De aceea, nevoia de inchidere este atat de urgenta pentru noi. Posibilitatea existentei unor rezultate diferite ne poate reduce rabdarea. A sti daca am fost angajati sau nu de o companie, ca sa stim daca cineva care ne place va raspunde „da” la o intalnire. Toate acestea se joaca cu probabilitatea evenimentelor. In acelasi mod in care putem beneficia de o situatie, putem fi „vatamati”. Desi in acest caz conceptul afectat ar fi sinonim cu a nu ne fi vazut asteptarile indeplinite.
O problema importanta este sa fii constient de faptul ca rezultatele pot fi multiple. Agatarea de un raspuns concret ne creste incertitudinea si, in acest fel, suferinta noastra. Prin urmare, daca atunci cand ne confruntam cu o situatie deschidem gama tuturor rezultatelor posibile, nevoia noastra de inchidere va fi mai buna. In ciuda faptului ca ne dorim sa auzim un raspuns mai presus de celelalte, vom fi mai pregatiti sa facem fata a ceea ce trebuie sa fie.
